Sămânța bună

Un tânăr se simțea prea îngrădit în familia sa creștină. Știa că părinții lui se rugau pentru el în mod constant, iar asta îl deranja și mai mult. Așa că, în cele din urmă, și‑a făcut valiza și s‑a mutat în alt oraș. Și‑a găsit un loc de muncă la o companie de taxi ca șofer.

Într‑o zi a avut un accident rutier. O ambulanță l‑a dus la spital. Era grav rănit. Medicul de gardă încă încerca să‑l stabilizeze, când el a deschis ochii. „Isus Hristos m‑a salvat!“, a spus el deodată tare și răspicat, înainte de a‑și da seama unde și în ce stare se afla. Mai târziu a povestit ce a simțit în timp ce mașina lui a derapat și s‑a îndreptat spre șanț.

„Am văzut moartea cu ochii și am devenit brusc conștient de multele mele păcate. Mi‑am dat seama că Dumnezeu judeca păcatul din viața mea și am început să tremur în fața morții și a condamnării veșnice. M‑au străfulgerat aceste cuvinte: Păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu! Apoi ce cuvinte mai avea versetul? Mi s‑a părut că aud vocea tatălui meu: «Isus a venit în lume ca să‑i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu». Da, eu sunt cel mai mare dintre păcătoși! Chiar înainte să îmi pierd cunoștința, am înțeles că Domnul mi‑a iertat atunci toate păcatele. Dar ce s‑ar fi întâmplat cu mine dacă moartea ar fi venit imediat, fără să am aceste fracțiuni de timp pentru o asemenea conștientizare? M‑au ajuns din urmă rugăciunile părinților mei!“