Sămânța bună

Temerea de Dumnezeu înseamnă a‑L recunoaște pe El ca Autoritate prin ceea ce rostim, a‑L onora prin purtare și a nu dori să facem ceea ce Lui nu‑I place. Așadar, cum se poate manifesta temerea de Dumnezeu în viața noastră? Psalmul 34 ne oferă câteva puncte de orientare:

Prin vorbirea noastră: „Păzește‑ți limba de rău și buzele de a rosti viclenie“ (versetul 13). Înainte de a deschide gura, să ne întrebăm întotdeauna dacă ce urmează să spunem este adevărat. Iar dacă este adevărat, să ne mai gândim dacă este posibil ca vorbele noastre să facă rău cuiva. Cât de repede Îl dezonorăm pe Dumnezeul nostru prin vorbe nepăsătoare!

Prin acțiunea noastră: „Depărtează‑te de rău și fă binele“ (versetul 14). Acest lucru este de anvergură, căci fiecare faptă rea este o insultă la adresa lui Dumnezeu. Dacă am avea mereu conștiența că Dumnezeu vede și judecă toate acțiunile noastre, am fi salvați de multe fapte rele. Să fugim de rău și să facem ce este bine. Centurionul roman Corneliu ne este un bun exemplu. El a fost un om drept, a trăit temător de Dumnezeu și a făcut fapte bune pentru poporul evreu (Fapte 10).

Prin aspirația noastră: „Caută pacea și urmărește‑o“ (versetul 14). Ne numărăm printre cei care provoacă discordie, sau printre cei care seamănă pacea? Dumnezeul nostru este Domn al păcii. Să fim pașnici, însă după modelul Lui, distingând ce este bine și ce este rău, astfel încât să nu ajungem să împăcăm binele cu răul, doar dintr‑o înclinație vădit împăciuitoare!