Sămânța bună

În Evanghelii, Domnul denunță ipocrizia conducătorilor religioși din vremea Lui: „Când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, […] pentru că lor le place să se roage în picioare, […] ca să se arate oamenilor!“ (Matei 6.2,5). Ipocrizia este o problemă reală, care ne privește pe toți. Nu este vorba de nevoia de a fi validați de cei din jur, ci de dorința de a obține cu orice preț lauda celorlalți, chiar dacă aceasta înseamnă și să mințim. Ipocrizia este minciună dublată de mândrie! Este un păcat grav în ochii lui Dumnezeu! Când însă este vorba de lucrurile legate de Dumnezeu, Domnul denunță cu cea mai mare severitate această superficialitate – atunci când motivațiile interioare diferă cu totul de ceea ce arătăm sau spunem, ori când sub o falsă umilință ascundem mândrie și motivații egoiste.

Domnul Isus este Modelul nostru perfect, de dreptate, de transparență, de consistență și de smerenie. Învățătura și viața Lui se verifică și se susțin una pe alta. El spune ceea ce este și face ceea ce spune. Când a fost întrebat cine este, Isus a răspuns: „Absolut ceea ce vă spun“, adică: Eu sunt tot ceea ce v‑am învățat și v‑am spus, în mod complet, exact și fără nicio disimulare.

Să nu ne prefacem mai buni decât suntem! Ci, respingând starea noastră păcătoasă, prin pocăință și prin credința în jertfa salvatoare a Domnului Isus Hristos, să primim de la Dumnezeu, în dar, mântuirea, și să fim astfel îndreptățiți de El, devenind buni în ochii Lui. Și să‑L rugăm să ne ajute să fim adevărați în faptele și în cuvintele noastre, și integri în inimile noastre.