Sămânța bună

Petru și Ioan se opresc în fața celui care le ceruse bani și se uită țintă la el. „Argint și aur n‑am.“ Cât de dezamăgitor sună aceste vorbe pentru bietul cerșetor! Petru nu posedă „nimic“, la fel ca Domnul și Învățătorul său când Se afla pe pământ. Totuși, Domnul ne‑a îmbogățit „pe mulți“! Cerșetorul așteaptă ceva pentru subzistență, dar este vindecat și făcut sănătos (Fapte 4.9). Cât de mult pălesc „argintul și aurul“ și toate celelalte milostenii, în comparație cu vindecarea! Petru face referire la „Numele lui Isus Hristos Nazarineanul“, Cel respins și răstignit în Ierusalim cu numai câteva săptămâni înainte. Și, apucându‑l de mâna dreaptă, îl ridică pe olog. Îndată „i s‑au întărit tălpile și gleznele“ (afirmație făcută de medicul Luca). Nervii lui acționează, tendoanele și mușchii se mișcă, iar acestea au loc imediat, complet și permanent! Omul care altădată șchiopăta este acum sănătos – fără spital, fără timp de recuperare și fără tratament! Puțin mai târziu, Petru va trebui să dea socoteală în fața elitei religioase din Ierusalim pentru această vindecare, dar și cu acel prilej va face referire tot la Isus: „Dacă astăzi suntem cercetați […] cum a fost el vindecat, să știți voi toți și tot poporul lui Israel că, în Numele lui Isus Hristos Nazarineanul, pe care voi L‑ați răstignit, [dar] pe care Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți, prin El stă acesta înaintea voastră sănătos“ (Fapte 4.5‑10). Chiar și astăzi, nimeni nu poate fi mântuit în alt nume decât Isus (Fapte 4.12)! Șchiopul va experimenta el însuși acest lucru (vedeți 2 Corinteni 6.10).