Sămânța bună
Ologul de la Poarta Frumoasă (1)
Petru și Ioan se suiau împreună la templu, la ceasul rugăciunii, al nouălea. Și un om care era olog din pântecele mamei sale era adus și pus în fiecare zi la poarta templului, numită „Frumoasă“, ca să ceară milostenie de la cei care intrau în templu.
Fapte 3.1,2
Potrivit obiceiului lor, Petru și Ioan merg la templu să se roage. La poarta numită „Frumoasă“ stă un cerșetor șchiop. Nu poate fi un contrast mai mare, căci aici se întâlnesc splendoarea și mizeria. Templul este glorios (Marcu 13.1) și intrarea este frumoasă, ceea ce face să‑și merite numele, dar toată această glorie nu poate face ca persoana bolnavă să devină sănătoasă. Religia, cu închinarea ei exterioară, cu liturghiile și însemnatele ei haine preoțești, cu clădirile și prețioasele ei obiecte consacrate, nu poate ajuta! Este nevoie de pocăință, de credință și de Persoana Domnului Isus, Obiectul acestei credințe!
Cerșetorul, în vârstă de peste 40 de ani, olog din naștere, este dependent de cei care îl duc și de cei care îi dau de pomană, zi după zi. El ne simbolizează pe noi, păcătoșii, inapți prin fire să ne răscumpărăm. Fiecare este născut „în păcat“ și nu poate împlini poruncile. Oriunde deschidem Biblia, găsim incapacitatea omului de a se mântui singur. Această neputință ne‑ar putea deprima, dacă nu ar exista o cale de ieșire… Omul trebuie doar să își recunoască neputința de a se mântui singur și să Îl accepte pe unicul Mântuitor, Isus Hristos. El va face marea schimbare, aducând harul mântuirii în suflet. Și ce bine ar fi ca frumosul obicei al lui Petru și al lui Ioan să fie molipsitor, astfel încât să avem și noi plăcerea de a ne ruga lui Dumnezeu în mod regulat, atât individual, cât și împreună cu alții!