Sămânța bună

Am dat din greșeală cu mâinile peste paharul cu apă. Acum lichidul se scurge dincolo de marginea mesei. Încurcat, încerc să prind apa cu mâinile goale, dar în zadar! Cea mai mare parte îmi curge printre degete. Doar un strop îmi rămâne în palme. Restul formează o baltă pe podea.

Așa este și în viața mea în unele zile. Încerc să rezolv probleme, să corectez greșeli, să schimb circumstanțe. Dar, oricât mă străduiesc, mâinile mele slabe și ineficiente cu greu pot face vreo diferență. Sunt complet neputincios și neajutorat în fața prea multor provocări…

Însă de ce nu îmi aduc temerile și grijile înaintea Dumnezeului Puternic și Înțelept? El are evidența vieții mele. Chiar nu vreau să învăț să‑mi pun grijile în mâinile Sale? De ce nu aștept liniștit ajutorul Său? Dumnezeul care măsoară apele întregului pământ cu palma Sa este Atotputernic. Mâinile Lui sunt suficient de mari încât să susțină totul. Cât de fericit este Dumnezeu să mă vadă cum îmi pun toată încrederea în El! Tatăl nu a dezamăgit niciodată pe niciunul dintre copiii Săi. Promisiunea Lui nu se schimbă: „Încrede‑te în El, și El va lucra“ (Psalmul 37.5). Și, încă mai minunat, „El vă va întări până la sfârșit“ (1 Corinteni 1.8). Așa cum nu am avut nicio participare în gândurile din eternitate ale lui Dumnezeu de a mă alege și de a mă chema, tot așa nu pot face nimic care să schimbe gândurile Lui de a mă păstra în har; siguranța mea este pusă în legătură cu credincioșia Sa. De ce uit acest adevăr prețios și mă chinui să prind cu mâinile goale apa vărsată?