Sămânța bună

Regele necredincios Ahab a fost înștiințat de către profet că nu se va întoarce viu din război. Atunci împăratului i‑a venit o idee, prin care spera să scape de această soartă crudă. Deoarece la acea vreme în astfel de bătălii erau vizați în special regii și comandanții de oști, și‑a propus să intre în luptă în uniforma unui soldat obișnuit, pentru a rămâne necunoscut. Și tertipul lui a reușit să provoace confuzie în armata inamică. Dar, când un bărbat și‑a luat arcul și a tras la întâmplare, săgeata l‑a lovit pe regele deghizat chiar prin încheietura armurii. Era săgeata din tolba lui Dumnezeu! Astfel, Ahab a murit în seara aceleiași zile, întocmai cum spusese Domnul.

Această scenă solemnă ne arată că omul nu poate fugi de Dumnezeu. Cu toate acestea, mulți încearcă. Bogatul din parabola relatată de Luca a murit fără să fi fost împăcat cu Dumnezeu. El și‑a dus vinovăția în mormânt, fără iertare. Când s‑a trezit pe tărâmul morții, s‑a aflat deodată într‑un chin de nedescris, într‑un loc departe de Dumnezeu. Noi însă putem fi cruțați de o astfel de soartă, dacă stăm cu fața la El, mărturisindu‑ne vina înaintea Lui și crezând în Mântuitorul și în lucrarea Lui de pe cruce. Iar Dumnezeu ne va face părtași la binecuvântările poporului lui Dumnezeu. Nu ne vom mai teme niciodată de judecata divină. În același timp, primim binecuvântări spirituale: devenim copii ai lui Dumnezeu, primim Duhul Sfânt care va locui în noi, aparținem celor răscumpărați, avem viața veșnică, suntem în siguranță pentru totdeauna și ne bucurăm în așteptarea venirii Lui.