Sămânța bună
Femeia din Samaria (3)
Femeia I-a spus: „Domnule, nu ai cu ce să scoți și fântâna este adâncă; de unde ai deci apa cea vie? Ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna și a băut din ea el însuși și fiii lui și vitele lui?“. Isus a răspuns și i-a zis: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou; dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nicidecum nu va înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el izvor de apă, țâșnind în viață eternă“.
Ioan 4.11-14
Acest Străin iudeu a continuat s-o uimească pe femeia samariteancă. Mai întâi îi ceruse apă, iar acum i-a spus că El Însuși îi putea da „apă vie“. Femeia a început să înțeleagă faptul că acest Străin era mai important și mai puternic decât Iacov, patriarhul ei.
Fiul lui Dumnezeu i-a explicat că nicio apă de pe acest pământ nu poate potoli pentru totdeauna setea omului, nici literal, nici simbolic. Însă „apa vie“ pe care Fiul lui Dumnezeu o dăruia era de un alt fel: ea sătura setea pentru totdeauna și se prefăcea într-un „izvor de apă, țâșnind în viață eternă“.
Domnul Isus vorbea aici despre acea binecuvântare bogată care avea să rezulte din moartea Lui ispășitoare pe cruce. Toți cei care cred în El dobândesc iertarea păcatelor, eliberare de puterea lui Satan, viață eternă și, de asemenea, darul Duhului Sfânt (Ioan 7.38,39).
Orice credincios poate avea acum comuniune cu Dumnezeu și cu Fiul Său, Isus Hristos, prin Duhul Sfânt. În această comuniune își găsește împlinirea deplină dorința omului după viață, dragoste și siguranță.