Sămânța bună
Judecătorul Clement și condamnatul său
Și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți diferitelor pofte și plăceri, trăind în răutate și în invidie, vrednici de a fi urâți și urându-ne unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea și dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, El ne-a mântuit.
Tit 3.3-5
Charles Colson (1931-2012), un consilier al Președintelui Nixon, a fost antrenat în afacerea Watergate (un scandal politic care a implicat spargerea clădirii de birouri Watergate) și întemnițat pentru câteva luni. Când a devenit credincios, el și-a dedicat tot timpul pentru vestirea evangheliei în închisorile din America. Vizitatori voluntari se alăturau frecvent grupului său, numit „Prietenii în închisoare“, pentru a le spune evanghelia prizonierilor. După una dintre aceste vizite, trecând prin punctul de control de la ieșirea din închisoare, Colson a observat că unul dintre vizitatori, însuși judecătorul Clement, nu a mai urmat grupul. S-a întors și l-a găsit în celula prizonierului James Brewer. „Numai o clipă“, i-a spus el, „e ceva important. Știi, eu am fost judecătorul care l-a condamnat pe James la pedeapsă maximă. Dar acum el este fratele meu și avem nevoie de un moment să ne rugăm împreună“. — „Am rămas uluit în pragul acelei celule“, relatează Colson, „căci în fața mea se aflau doi bărbați, unul cu putere, celălalt fără nicio putere, unul alb, altul negru, unul care condamnă, altul condamnat“. Oriunde, în afara Împărăției lui Dumnezeu, acel prizonier ar fi fost gata să-l atace pe cel care l-a condamnat atât de aspru și care l-a trimis în acea celulă. Dar acum ei erau acolo în consens, se rugau, iar pe fețele lor se putea citi fericirea. Părăsind închisoarea, judecătorul Clement i-a mărturisit că zilnic se rugase pentru Brewer din momentul în care îl condamnase, cu patru ani în urmă.