Sămânța bună

Să privim în Vechiul Testament la două exemple de oameni credincioși care sunt antetipuri ale Domnului Isus Hristos. Unul este Iosif, fiul lui Iacov, celălalt este David, fiul lui Isai.

Iosif a fost trimis de tatăl său pentru a se interesa de starea fraților săi. Fiind ascultător, a plecat, deși se aștepta ca frații săi, care îl urau, să nu îl primească tocmai prietenos. Bănuiala lui s-a adeverit, căci ei, imediat ce l-au văzut apropiindu-se, au și pus la cale planuri nemiloase, cum să scape de el. Și nici nu a ajuns bine, că l-au și dezbrăcat de cămașa lui și l-au aruncat într-o groapă. În cele din urmă l-au vândut unor negustori ambulanți pentru douăzeci de arginți.

David de asemenea a fost trimis de tatăl său la frații lui, care erau angajați în serviciul militar, în armata împăratului. Fără să ezite, David a plecat la ei dis-de-dimineață, însă primirea pe care i-au făcut-o frații săi a fost la fel de rece și de ostilă. Când i-a întrebat pe soldați despre uriașul Goliat, fratele lui cel mare, Eliab, l-a perceput greșit și i-a dat un răspuns aspru.

Fiul lui Dumnezeu, pe care Tatăl L-a trimis în lume ca Mântuitor, a știut de la bun început ce Îl aștepta. El a venit pe pământ ca Om pentru „bunăstarea“ fraților Lui, dar aceștia s-au dovedit a fi dușmani ai lui Dumnezeu. El a fost gata să-Și jertfească viața, pentru ca ei să poată fi împăcați cu Dumnezeu. Astăzi noi suntem trimiși în lume să le spunem semenilor noștri că Dumnezeu le oferă iertarea de păcate și că îi dorește pentru eternitate în Casa Lui din ceruri, prin credința în Isus.