Sămânța bună

Avem tendința să ne gândim mai mult la dragostea lui Isus față de noi, decât la dragostea lui Isus față de Dumnezeul Său. Totuși, prima cerință a legii, pe care numai Domnul Isus a împlinit-o, este: „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta și cu toată gândirea ta“ (Luca 10.27). Și acest lucru este eminamente evident.

Dragostea Lui față de Dumnezeu este motivul care a stat la baza comportamentului și a îndemnurilor Sale în toate lucrurile. Aceasta a fost demonstrată nu numai în condiții ușoare sau plăcute, ci și în suferințele pe care le-a îndurat constant într-o lume potrivnică lui Dumnezeu. În fața ostilității și a persecuțiilor, El a acționat mereu în har și adevăr, fiind plin de iubirea Celui care L-a trimis în lume și pe Care L-a revelat.

Chiar și atunci când oamenii plini de ură au pus mâinile pe Fiul cel Sfânt al lui Dumnezeu și L-au răstignit, vedem perfecțiunea dragostei Lui prin modul în care acceptă toate fără murmur. Apoi, în supunere deplină față de voia lui Dumnezeu, El Se oferă pe Sine ca jertfă pentru păcat și suferă judecata pe care o meritam noi. Răspunsul lui Dumnezeu este pe măsură: „Îl voi salva“. Cum Și-a câștigat El dreptul la această salvare? El a înviat, triumfând asupra puterii păcatului, a morții și a lui Satan. Dumnezeu L-a înălțat foarte mult, așezându-L pe tronul Său. El este demn de toată cinstea și adorarea noastră!