Sămânța bună

Oricine spune „Îl cunosc pe Dumnezeu“ trebuie să fie conștient de responsabilitatea pe care o poartă rostind această afirmație este peste măsură de cuprinzătoare. Iată ce ar putea cuprinde ea: „Știu că El este Creatorul meu și că mi-a dat viața, iar posibilitățile pe care mi le oferă viața sunt nemăsurate. Știu că El poate să-mi ia viața și că într-o zi va face aceasta. Știu că El are dreptul să mă judece și să decidă soarta mea, pentru că este Dumnezeu. Tot ceea ce face El este drept și bun. În calitate de Dumnezeu și de Creator, El poate cere pe bună dreptate ca eu să îmi asum responsabilitatea pentru faptele mele. El este Cel care definește binele și răul și mi-a dat o conștiință, pentru a distinge aceste concepte. Criteriul neschimbător pentru ele este stabilit în Cuvântul Său, Biblia“.

Dar simpla afirmare a cunoașterii lui Dumnezeu nu este suficientă! Faptele noastre vor arăta dacă Îl cunoaștem sau nu. Dacă nu dorim să Îl negăm prin fapte, viața trebuie să fie în acord cu ceea ce ne spune Biblia. Ar fi cu totul greșit să-L dăm pe Dumnezeu la o parte din cauza fricii. El Se descoperă ca fiind plin de dragoste tuturor celor care doresc să-L cunoască. Cine Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu știe că El nu poate trece cu vederea păcatul, nici nu îl poate tolera, dar de asemenea știe că Dumnezeu acționează în har față de toți cei care își recunosc vinovăția și Îi cer ajutorul. Dumnezeu oferă tuturor iertarea prin Isus. Oricine crede în El experimentează dragostea lui Dumnezeu, iertarea și călăuzirea Lui. De atunci încolo, faptele și viața lui Îl vor reflecta pe Mântuitorul.