Sămânța bună

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un avion american a fost doborât deasupra Birmaniei (actualul Myanmar). Pilotul nu a fost ucis, ci a reușit să se elibereze din avion. El s-a trezit însă complet pierdut în junglă. În cele din urmă s-a întâlnit cu un localnic care vorbea ceva engleză și care era dispus să îl conducă în siguranță. Problema era cum să iasă din pădurea densă, în care nu era nici urmă de potecă. Birmanezul și-a luat maceta și a început să-și facă drum, tăind cu ea în stânga și-n dreapta. Pilotul l-a urmat printr-un labirint de tufișuri și de copaci necunoscuți. Ici și colo zărea șerpi și alte animale sălbatice. Îngrozit, l-a întrebat pe ghidul său birmanez: „Unde este drumul pe aici? Ești sigur că-l cunoști?“. Omul din junglă i-a răspuns: „Drumul sunt eu. Stai în spatele meu aproape și vom scăpa de aici“. Și așa s-a întâmplat.

Singură în dificultățile vieții, expusă la pericole fără număr și încâlcită în păcat – aceasta este situația omenirii fără Dumnezeu. La fel ca acel pilot, omul este pierdut și fără speranță. Cine îi poate arăta calea care duce la Dumnezeu? Isus a spus: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața“. Oricine se încredințează Lui va fi condus de către Isus spre Tatăl.

Tu ești Calea! – numai mergând către Tine fugim departe de moarte și de păcat! Cel ce vrea să-L caute pe Tatăl trebuie să-L caute, Doamne, prin Tine! Tu ești Calea și Adevărul și Viața: dă-ne să cunoaștem calea, să păstrăm Adevărul și să aflăm Viața care se revarsă în bucurii eterne!