Sămânța bună

Strigând, de teamă, „Stăpâne, Stăpâne, pierim!“, ucenicii L-au trezit pe Domnul. Dar cum era ca ei să piară avându-L în barcă pe Fiul lui Dumnezeu? Dacă El este în „barca“ vieții noastre, adică dacă noi avem o relație de viață cu El, atunci nu se poate să pierim. Prin Duhul Sfânt, El nu este astăzi mai departe de noi decât era atunci de ucenicii Săi. Domnul a poruncit cu autoritate vântului și valurilor, arătând nu numai că El este Stăpânul ucenicilor, ci și al întregii creații. Când El spune un cuvânt, se și împlinește. Amenințarea a dispărut și s-a făcut liniște.

„Unde vă este credința?“, i-a întrebat Domnul pe ucenicii Săi. Dacă ar fi privit la Stăpânul lor și la puterea și iubirea Lui, atunci credința lor s-ar fi întărit și orice temere le-ar fi fost alungată. Ei au avut credință să se îndrepte către El, dar erau disperați. După ce Domnul a făcut miracolul, ei au rămas înmărmuriți: era un lucru cu totul neașteptat pentru ei să se facă o asemenea liniște.

„Cine este Acesta?“ – era un strigăt de ușurare și de uimire, dar, în același timp, o recunoaștere a faptului că Îl cunoșteau puțin pe Fiul lui Dumnezeu.

Domnul Isus este mai mare decât orice ne poate înspăimânta sau deprima. Cel mai bun mod de a ne întări credința este acela de a-L cunoaște pe Hristos mai bine.