Sămânța bună

Un slujitor al Domnului, care prezenta Cuvântul lui Dumnezeu cu credincioșie, a predicat despre faptul că mântuirea este doar prin credință, așa cum o prezintă apostolul Pavel în Epistola către Romani. Printre ascultători se afla însă un om care era deplin convins că mântuirea nu poate fi obținută decât prin fapte bune. După încheierea predicii, acesta s-a dus țintă la predicator înarmat cu versetul din Iacov 2.24. „Aici scrie că «omul este îndreptățit prin fapte, și nu doar prin credință». Dacă ce ai spus tu este corect, atunci Iacov este greșit; iar dacă Iacov are dreptate, atunci tu și Pavel sunteți greșiți. Altfel, trebuie să admiți că sunt contradicții în Biblie“. Predicatorul i-a răspuns: „Nu există contradicții în Biblie, fiindcă Duhul Sfânt este autorul ei, iar El nu Se poate contrazice. Când Pavel spune că mântuirea este doar prin credință, el vorbește din punctul de vedere al lui Dumnezeu, care poate citi gândurile noastre și poate vedea în inimile noastre. Pentru Dumnezeu, suntem mântuiți din momentul în care credem. Credința înseamnă să te încrezi, nu doar să fii de acord din punct de vedere intelectual cu anumite teorii. Când Iacov pune accentul pe faptul că mântuirea este și prin fapte, el vorbește din punctul de vedere al omului. Noi nu putem cunoaște gândurile oamenilor, nici nu putem vedea ce este în inimile lor, ci avem nevoie de ceva vizibil, pentru a judeca dacă cineva este mântuit sau nu. Din punctul de vedere al oamenilor, noi suntem mântuiți dacă ei văd faptele noastre bune, ca roade ale răscumpărării noastre“.