Sămânța bună

Când primul creștin a poposit în Japonia, de îndată un grup de preoți budiști s-au și întâlnit pentru a hotărî care ar fi metoda cea mai bună pentru a împiedica această nouă religie să prindă rădăcini. Unul dintre ei, numit Yohoi, a propus ca fiecare preot să studieze doctrina acestei noi religii. El însuși a dat un bun exemplu în această privință și și-a procurat un Nou Testament chiar în ziua aceea. L-a studiat cu atenție timp de câteva luni. Încă de la început a fost uimit de frumusețea literară a acelui Cuvânt, după care a devenit convins că era de origine divină, iar caracterul lui adevărat l-a mișcat profund. A recunoscut faptul că era păcătos și că avea nevoie de Hristos ca Mântuitor al său, așa că a renunțat la slujba lui din templu și a continuat să citească. A devenit astfel tot mai conștient de faptul că Dumnezeu este sfânt, că El judecă păcatele și că el, Yohoi, este deci pierdut. În disperarea sa era cât pe ce să arunce cartea și să se întoarcă la budism. Atunci însă a citit cuvintele Domnului Isus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați“. O noapte întreagă a stat treaz, gândindu-se la acest lucru; a crezut și apoi a experimentat adevărul cuvintelor: „Și Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11.28). Yohoi a început să-L mărturisească pe Hristos ca Domn și Mântuitor al său. A folosit constant cuvintele care îi dăduseră lui însuși odihnă, însă subiectul predicilor sale a fost întotdeauna Mântuitorul Însuși. Nu are importanță dacă cineva a fost crescut ca budist, ca ateu sau creștin – oricine poate începe să citească Biblia cu sinceritate, așezându-se în lumina ei, așa cum a făcut Yohoi. Dumnezeu va vedea și va da răspuns.