Sămânța bună

Mulți se întreabă de ce credincioșii vorbesc deseori despre persoane și evenimente din Vechiul Testament și apoi spun că acelea fac referire la Isus. Și ce au comun numeroasele reglementări pentru slujirea lui Dumnezeu din legea lui Moise cu Hristos și credința creștinilor din zilele noastre? Conversația evanghelistului Filip cu înaltul funcționar etiopian din versetul de astăzi este un exemplu care ne ajută să răspundem la asemenea întrebări. Acel om important venise la Ierusalim pentru a se închina acolo. El ajunsese să cunoască suficient de multe despre Dumnezeu, pentru a înțelege că, în lumea zeilor păgâni, nu putea găsi pacea sufletului. Dumnezeu a aranjat ca el să obțină un sul al cărții lui Isaia, pentru că niciun alt profet nu a vestit venirea Mântuitorului și lucrarea Lui de răscumpărare mai pe larg și mai clar decât Isaia. Pe drumul de întoarcere spre țara lui, funcționarul de la curte citea versetul 32: „El a fost dus ca o oaie la înjunghiere; și, fără glas, ca un miel înaintea celui care-l tunde, așa nu Și-a deschis gura“ (versetul 32). Urmează întrebarea cheie: aceste cuvinte nu se puteau referi la Isaia, ci cu siguranță trebuia să se aplice la „un altul“, dar la cine oare? Filip i-a venit în ajutor, arătându-i că acel alt Om era Isus. Și predicarea care a pornit de la acest verset a fost atât de eficientă, încât etiopianul a găsit credința, în prezența lui Filip. De atunci, mulți L-au primit pe Isus ca Mântuitor al lor, citind acest capitol, care este miezul evangheliei din Vechiul Testament, Isaia 53.