Sămânța bună

Îl văd și acum pe acel om care stătea înaintea mea și îmi punea următoarea întrebare: „În Biblie scrie că cei dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi. Eu, în viața mea, i-am pus întotdeauna pe alții înaintea mea, atât la școală, cât și la locul de muncă, și nu am încercat să înaintez pe socoteala altora. Cu siguranță, merit un loc în cer, nu-i așa?“.

Sunt, desigur, mulți care gândesc în același fel. Trebuie să știm însă că Biblia ne atenționează împotriva încrederii în noi înșine și în abilitățile noastre. Nu este vorba de lucruri exterioare evidente, ci de atitudinea interioară. Parabola pe care a spus-o Domnul Isus cu privire la cei doi oameni care au mers la templu ilustrează acest lucru. Vameșul, care stătea departe și se bătea în piept, zicând: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!“, a fost declarat drept de către Dumnezeu. În contrast cu el, fariseul rostea cuvinte pioase, care arătau cât de mult se încredea în el însuși, precum și faptul să se considera drept, în loc să-I dea lui Dumnezeu onoarea cuvenită (Luca 18.9-14).

„Ți-ai pus încrederea în Isus Hristos?“ Nu contează că ai auzit de El, ci important este să-ți pui încrederea în El. „Când cei dintre națiuni au auzit aceasta, s-au bucurat și au crezut“ (Fapte 13.48). De asemenea, nu este vorba că ai fost crescut într-o familie creștină sau într-una atee. Este decisiv să ai viață nouă din Dumnezeu – „Adevărat vă spun, dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“ (Ioan 3.3). Primim viață eternă doar prin credința în Fiul divin.