Sămânța bună

În 2016, departamentul parcurilor și al zonelor verzi din Geneva a trebuit să doboare un fag magnific. Copacul era ros de o ciupercă. De ce să distrugă un copac frumos? Pentru că acel fag era în pericol să se prăbușească sub propria greutate, afectând astfel copacii din jur. Ca și acel fag, se poate ca și noi să fim admirați de cei din jurul nostru. Dar nu cumva înfățișarea noastră exterioară ascunde deseori secrete lăuntrice întunecate?

Când a venit pe pământ, Domnul Isus nu a căutat să impresioneze pe nimeni. El a trăit ca Unul care „nu avea nici frumusețe, nici strălucire“ (Isaia 53.2). Înfățișarea Lui nu prezenta nimic care să atragă privirile, dar cuvintele și faptele Lui erau remarcabile, revelând adevărata bunătate. Cuvintele Lui și-au atins scopul, aducând o mare eliberare. Modul în care Domnul a privit la fiecare dintre făpturile Sale diferă de modul de a vedea al oamenilor. Ei văd cele exterioare, pe când El Se uită la inimă (1 Samuel 16.7). „Inima este nespus de înșelătoare și fără nicio speranță de vindecare: cine poate s-o cunoască? Eu, Domnul, cercetez inima“ (Ieremia 17.9,10). Inima omului este stricată din cauza minciunii, a mândriei, a urii și a răutății. Va proceda Dumnezeu cu omenirea așa cum a făcut grădinarul din Geneva? Nu, ci El ne invită să venim la Isus. Jertfindu-Și pe cruce viața Lui perfectă, El a rezolvat problema răului care este în noi. Oricine crede în El este curățit, sfințit și îndreptățit.