Sămânța bună
Cel „despărțit de păcătoși“
Un astfel de mare-preot ne trebuia: sfânt, fără răutate, fără pată, despărțit de păcătoși și făcut mai presus decât cerurile.
Evrei 7.26
Dintre caracteristicile Domnului Isus enumerate în versetul de astăzi, care Îl califică drept Mare-Preot, aș dori să ne oprim în special la faptul că El este „despărțit de păcătoși“. Aceasta se aplică la starea Lui din prezent, când El Se află pe tron în cer, dar, pe de altă parte, El a manifestat această caracteristică atunci când a trăit printre cei păcătoși.
Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca Om curat și sfânt. El era complet separat de păcat. El nu a comis niciun păcat și păcatul nu a fost niciodată în El, deși a trăit într-o lume plină de violență și de răutate. El a fost înconjurat de păcătoși și, cu toate acestea, acțiunile rele ale persoanelor din jurul Lui nu au avut nicio influență negativă asupra Lui. În mijlocul unei lumi rele, El a rămas curat, sfânt și fără pată. Cu toate că a mers să-i caute pe cei pierduți pentru a-i salva, El a condamnat călcările lor de lege și răzvrătirea lor împotriva lui Dumnezeu.
Un comentator al Bibliei explica: „Harul Lui L-a adus aproape de noi, în nevoile noastre, dar sfințenia Lui L-a ținut departe de toate păcatele noastre. El era Străinul ceresc pe pământ, Cel despărțit de păcătoși“. Domnul Isus a suferit profund văzând peste tot păcatul și consecințele lui grozave. În adâncul inimii Lui, El a simțit că oamenii erau fără Dumnezeu. În sufletul Său sfânt, El era scârbit de răul din jurul Lui.