Sămânța bună

Evanghelistul Luca ne spune că Isus a petrecut o noapte întreagă în rugăciune înainte de a-i alege pe cei doisprezece apostoli. De ce oare evangheliile spun, în mod repetat, că Isus Se ruga? Să ne amintim cum Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a smerit când a devenit Om. „S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor“ (Filipeni 2.7). Ce distanță de neconceput Îl desparte pe Dumnezeu de oameni! Isus era Dumnezeu și a rămas Dumnezeu tot timpul, deși a devenit Om și, ca Om, a acceptat de bunăvoie acea poziție de dependență.

Unul dintre motivele pentru care Isus S-a rugat intens este acela că, fiind Om, El S-a supus în totul voii lui Dumnezeu. Niciodată El nu a făcut și nu a spus ceva care să fie altfel decât potrivit cu gândul lui Dumnezeu. El a fost prima și singura Persoană care, pe tot parcursul vieții pe pământ, a trăit în ascultare perfectă, de bunăvoie și cu sinceritate: „Ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce“ (Filipeni 2.8). Viața de rugăciune a lui Isus este, cu atât mai mult, un exemplu pentru noi. Se cuvine să trăim așa cum a trăit El pe pământ. Pentru a putea face aceasta, trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu. Apoi, în multe pasaje din Biblie, suntem încurajați să ne rugăm în mod regulat (Luca 22.40; Coloseni 4.2; Iacov 5.16). Rugăciunea menține și consolidează relația cu Dumnezeu; ea ne dă ocazia de a încredința în mâna lui Dumnezeu toate îngrijorările noastre și ne ajută să luăm hotărârile corecte, ne protejează de ispite și ne face să fim slujitori folositori lui Dumnezeu în lume.