Sămânța bună
„Îmi dau viața“
Din pricina aceasta Tatăl Mă iubește: pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine Însumi. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși.
Ioan 10.17,18
Aceste cuvinte ale Domnului Isus sunt foarte profunde. El Și-a dat viața de bunăvoie, pentru a restabili gloria lui Dumnezeu, care a fost dezonorată odată cu intrarea păcatului și a morții în lume. Apoi, învingător asupra morții, El Și-a luat înapoi viața prin înviere.
Această dăruire de bunăvoie a Fiului a fost prețuită mult de Tatăl. Pe de o parte, Fiul I-a putut spune Tatălui: „M-ai iubit înainte de întemeierea lumii“ – amintind prin aceasta de dragostea eternă a Tatălui pentru Fiul. Pe de altă parte, Fiul I-a dat Tatălui un motiv să-L iubească, prin dăruirea Sa până la moarte. Numai Fiul întrupat al lui Dumnezeu a putut să-Și dea viața și să o ia din nou. Nimeni altcineva nu are autoritatea și puterea de a face aceasta.
„Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.“ Dăruirea Sa de bunăvoie a fost un act în conformitate cu voia Tatălui Său. Ca Om și Rob, L-a ascultat când a murit și a înviat. Găsim aceste două aspecte – dăruirea și ascultarea Sa – reunite într-un singur verset, Ioan 14.31, atunci când El vorbește despre moartea Sa pe cruce: „Fac așa cum Mi-a poruncit Tatăl, ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl“.
Domnul Isus nu S-a gândit niciodată la Sine, ci doar la Tatăl Său și la noi, pe care a vrut să ne salveze prin moartea Sa.