Sămânța bună

Când le-am vorbit unor tineri, mi-au spus că ei erau destul de nevinovați în comparație cu alții: „Desigur, am păcătuit o dată, însă uitați-vă la criminali, ei sunt mult mai răi“. Dar putem oare scăpa de responsabilitatea pentru propriile greșeli cu un asemenea argument?

Să ne imaginăm următoarea scenă în sala de judecată: Cineva este acuzat de crimă. Va reuși avocatul apărării să obțină o achitare, câtă vreme acuzatul spune următoarele: „Domnule judecător, recunosc faptul că sunt vinovat, dar Adolf Hitler a făcut lucruri mult mai rele; în comparație cu el, infracțiunea mea a fost inofensivă“? Nu, ci judecătorul îl va pedepsi pe ucigaș pentru fapta sa, așa cum prevede legea.

Isus Hristos, astăzi Mântuitorul lumii, va fi într-o zi Judecătorul necruțător. Versetul citat ne vorbește despre judecata finală, unde Hristos îi va judeca pe toți oamenii care nu au vrut să fie mântuiți prin credință. Dar toți aceia ale căror nume sunt scrise în „cartea vieții“ nu mai trebuie să aștepte pedeapsa. Cum este posibil aceasta? Dumnezeu a pedepsit păcatele lor în Isus Hristos, Fiul Său! „Pedeapsa care ne dă pacea era peste El“, spune Biblia (Isaia 53.5). Numai așa am putut fi achitați. Aceasta este dragostea lui Dumnezeu! Toți aceia care se bazează pe jertfa ispășitoare a lui Isus și acceptă prin credință că aceasta s-a făcut și pentru ei au parte de promisiunea lui Dumnezeu, care spulberă orice nesiguranță: „Le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor“ (Ieremia 31.34).