Sămânța bună

Vă mai amintiți cum mama vă lua în brațe să vă consoleze? Sperăm că ați avut parte de această experiență! Dumnezeu compară felul cum El acționează față de noi cu mângâierea unei mame, pentru a ne face să înțelegem această promisiune a Sa. Cine poate mângâia ca o mamă? De ce este ea cea mai în măsură să facă aceasta? Pentru că își cunoaște copiii ca nimeni altcineva! Ea știe caracterul, starea și situația fiecăruia dintre ei și are sentimente care o fac să rostească cele mai potrivite cuvinte de alinare; sau, pur și simplu, ea îi face pe copii să-i simtă apropierea.

Dumnezeu mângâie și ca un tată. Domnul Isus ne ilustrează aceasta în incomparabila parabolă a „fiului risipitor“. Când tatăl l-a văzut pe fiul său întorcându-se acasă, a fost atât de adânc mișcat, încât a fugit în întâmpinarea lui, l-a îmbrățișat și l-a copleșit cu sărutări. Primirea așa de călduroasă l-a făcut pe acest fiu să-și mărturisească fărădelegile: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău“. Totodată a făcut ca el să aibă deplină încredere în tatăl, care l-a primit nu ca argat, ci ca fiu. Apoi tatăl i-a dăruit haina cea mai bună, un inel în deget și încălțăminte în picioare și a făcut o sărbătoare pentru el. „Și au început să se înveselească“ (Luca 15.20-24).

Dacă v-ați pus în ordine relația cu Dumnezeu, veți putea experimenta această mângâiere părintească. Dumnezeu mângâie cu tandrețea unei mame și cu compasiunea unui tată. Nu vreți să vă lăsați inima cucerită de această mângâiere divină? Ce alte brațe v-ar mai putea oferi atâta har?