Sămânța bună

Autorul Epistolei către Evrei asociază de multe ori moartea Domnului Isus cu jertfele din Vechiul Testament. Însă cât de desăvârșită este lucrarea Mântuitorului nostru!

Israeliții trebuiau să aducă diferite jertfe în fiecare an, în marea Zi a Ispășirii. Dar sângele acestor multe animale sacrificate nu putea șterge mici măcar un singur păcat. În schimb, Isus Hristos, prin moartea Sa, a adus o jertfă pe deplin valabilă pentru păcate. Cu sângele Său, El a făcut ispășire înaintea unui Dumnezeu sfânt, o dată pentru totdeauna.

Jertfele din Vechiul Testament nu puteau nici să deschidă intrarea în locul sfânt, nici să-i facă pe oameni potriviți pentru prezența lui Dumnezeu. În schimb, lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus face posibil ca cei credincioși să vină în fața lui Dumnezeu ca închinători. Pentru că au fost făcuți desăvârșiți pentru totdeauna și pentru că li s-a deschis calea spre locul sfânt, ei pot veni liberi și se pot închina cu toată inima înaintea lui Dumnezeu.

Preoții stăteau zilnic în fața lui Dumnezeu și ofereau la nesfârșit aceleași jertfe. Slujba lor nu se încheia niciodată. În schimb, Domnul Isus, după ce S-a adus pe Sine Însuși ca jertfă veșnică, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. Prin urmare, lucrarea pe care a făcut-o pe cruce nu trebuie să se repete niciodată. „Hristos … a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt … cu însuși sângele Său, după ce a dobândit o răscumpărare veșnică“ (Evrei 9.11,12).