Sămânța bună

Un medic descria din proprie experiență sentimentele care îl asaltează pe om atunci când este diagnosticat cu cancer.

„Când primim acest diagnostic, reacționăm adesea cu neîncredere. Ne împotrivim cu toată puterea gândului că s-ar putea să murim în curând. Ne întrebăm cu disperare: de ce trebuie să mi se întâmple tocmai mie? Înainte ca boala să ne atingă, viața ne pare fără sfârșit și ne petrecem timpul doar cu ce ne convine, amânând răspunsul la întrebarea care contează cu adevărat. În acest fel, riscăm să lăsăm viața să ne alunece printre degete, fără să ne bucurăm cu adevărat de ea. Această miopie este lovită puternic de vestea unei asemenea boli. Suntem speriați de caracterul trecător al vieții și brusc ne dăm seama ce contează cu adevărat. Când am fost și eu diagnosticat cu o tumoare pe creier, am avut senzația ciudată că mi s-au luat ochelarii care îmi întunecaseră până atunci vederea.“

Oare este nevoie de o boală gravă pentru a ajunge la această constatare? Existența noastră pământească este trecătoare, însă dragostea Lui pentru noi este veșnică. Suntem prețioși în ochii lui Dumnezeu, pentru că El ne-a creat după chipul Său și ne vrea numai binele. El ne iubește fără măsură. Să nu așteptăm zilele dificile, ci să ne oprim astăzi să ascultăm ce ne spune Dumnezeu prin Biblie! În Isus Hristos, El ne oferă un sprijin tare, de care să ne agățăm în viață și în moarte. El este ancora sigură!