Sămânța bună
Sub cerul înstelat
El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile. El socotește numărul stelelor și le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru și puternic prin tăria Lui; înțelepciunea Lui este fără margini.
Psalmul 147.3-5
Ce spectacol extraordinar oferă cerul înstelat într-o noapte senină! Noi înșine părem cu totul neînsemnați în fața acestui peisaj magnific. Și când ne gândim că ochii noștri pot vedea doar o mică parte dintre stele… Telescoapele uriașe au dezvăluit că „nebuloasele“, despre care se credea cândva că sunt nori de gaz, sunt alcătuite dintr-un număr covârșitor de stele. Multe miliarde de sori luminează Calea Lactee, galaxia noastră, iar în afara acestora există multe miliarde de alte galaxii, spun astronomii. În comparație cu acest univers, Pământul însuși este doar un fir de praf care navighează în nemărginita întindere a cerului.
Într-o noapte, când nu puteam dormi și aveam inima îndurerată, am privit cerul înstelat și m-am întrebat: „Dumnezeul atât de mare să Se îngrijească de o inimă sfâșiată de durere…?“.
Atunci mi-au venit în minte aceste cuvinte minunate ale Psalmului 147. Și inima mea s-a liniștit. Măreția Lui nu-L împiedică să Se gândească la mine, o creatură mică. Dumnezeul care a creat lumea Se îngrijește și de o inimă suferindă. El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile. Știu că El o va face. Împrejurările din viața mea nu s-au schimbat, dar pot să dorm liniștit. Dumnezeu este aproape de mine în toate situațiile grele prin care trec. El este un Dumnezeu puternic, un Dumnezeu al dragostei infinite.