Sămânța bună

Acest verset ne îndreaptă gândurile spre crucea de pe Golgota. Oamenii L-au condamnat pe Isus la moarte și El a fost răstignit pe lemn. Batjocura lor s-a revărsat ca un torent asupra Lui, dar El nu a reacționat la ea, deși o simțea profund. La prânz s-a întunecat brusc trei ore. În acest timp, Isus a purtat păcatele noastre în trupul Său.

El a luat asupra Sa pe cruce toate păcatele: minciunile noastre, comportamentul nostru indisciplinat, purtarea nedreaptă, cuvintele jignitoare, nesinceritatea noastră, orice gând rău. Când aceste nelegiuiri erau asupra Lui, Dumnezeu L-a pedepsit pentru ele în locul nostru.

Această judecată a căzut asupra Lui fără menajamente, deși El Însuși nu păcătuise niciodată. Dar Dumnezeu urăște și detestă păcatul. Pentru că El este sfânt, despărțit de rău, a trebuit să-L părăsească pe Domnul Isus în acele ore în care El purta vinovăția noastră.

Această părăsire a provocat suferințe de nedescris Mântuitorului nostru. El, Cel fără de păcat, a suferit cumplit, pentru că a fost făcut una cu păcatele noastre. Această pedeapsă L-a durut foarte mult pe Cel care Se bucurase întotdeauna de comuniunea cu Dumnezeu.

Chiar dacă nu putem înțelege pe deplin ce s-a întâmplat la cruce, inimile noastre se umplu de recunoștință. Această jertfă ne îndeamnă fără cuvinte, zi de zi, să nu mai păcătuim, când știm câte dureri I-au provocat păcatele noastre lui Isus Hristos!