Sămânța bună

Devenise o vedetă în domeniul muzical și se bucura din plin de succes și de apreciere. Fanii de pretutindeni se îngrămădeau să o asculte cântând și să obțină un autograf. Chiar și înalta societate o idolatriza. Dar, într-o zi, vocea ei s-a stins și a dispărut din lumina reflectoarelor. O boală a împiedicat-o să mai dea concerte. Ultimii ani până la moarte i-a petrecut singură. Douăzeci de ani de sănătate, de bogăție, de succes și de reputație… apoi singurătatea și moartea!

Cunoscuse ea fericirea adevărată? Ea a cântat de multe ori: „Nu, nu regret nimic!“, dar spre finalul vieții a scris în jurnalul ei: „Dacă îmi evaluez viața cu onestitate și fără scuze, dacă mă gândesc la toate acele dezmățuri, atunci trebuie să mă rușinez. Cât de mult regret astăzi ceea ce am făcut! O, dacă aș putea să o iau de la capăt…“.

Dar acest lucru nu este posibil. Nimeni nu poate da înapoi roata timpului. Chiar dacă am putea să ne întoarcem în urmă cu douăzeci sau treizeci de ani, întrebarea este dacă la a doua încercare ar ieși mai bine. Inima noastră rea ar produce același efect rău.

Deși nu putem anula anii pierduți, un nou început este posibil. Avem nevoie de o naștere din nou. Oricine își mărturisește păcatele și crede în Isus Hristos ca Mântuitor personal primește această viață nouă, veșnică, de la Dumnezeu.