Sămânța bună

Iarna a sosit cu zăpadă, ger, zile scurte și întunecate – semnele ei caracteristice. Dar și cu bucurii pentru cei mici, iubitori de săniuș, sau pentru cei mari care îndrăgesc sporturile de iarnă. Cei în vârstă se gândesc cu groază cum vor ieși din iarnă din cauza bolii care se accentuează în timpul rece, iar cei săraci își fac gânduri cu privire la lemnele pe care nu le au sau pe care le au într-o cantitate mică.

Indiferent că ești bogat sau sărac, tânăr sau vârstnic, Dumnezeu îl vede pe fiecare om în parte. El ne vede din înălțimea cerurilor și cunoaște totul despre noi, mai mult decât știm noi despre noi înșine.

Dacă astăzi ai un îndemn să întinzi o mână de ajutor celui mai nevoiaș decât tine, fă-o, pentru că nu știi dacă mâine vei mai avea această șansă și îți va părea rău că nu ai făcut un bine atunci când l-ai putut face. Dumnezeu ne răsplătește, El nu Se lasă dator.

Cel mai mare bine însă pe care l-ai putea face pentru tine, de astă dată, este să te îndrepți prin credință către Domnul Isus, să mărturisești înaintea Lui păcatele tale, să crezi că jertfa Lui pe cruce a fost adusă pentru tine personal. Atunci primești o viață nouă, o viață din Dumnezeu și vei trece mai ușor peste obstacolele vieții. Vei putea și tu intona versurile acestei cântări:

Când drumul meu e-ntunecos, Lumina mea este Hristos,
Cu El străbat calea voios, Ce bun e El, ce bun e El!