Sămânța bună

Un grup de turiști privea tabloul lui William Holman Hunt (1827-1910) în care Domnul Isus stă la ușa inimii unui om și bate. Un cunoscător al artei a spus cu încântare: „Priviți calitatea acestor culori!“. O doamnă mai în vârstă a exclamat mirată: „Ce contraste sunt în acest tablou!“. Un critic a spus cinic: „Pictorul a uitat mânerul ușii“. Însă un băiețel a pus întrebarea importantă: „Tată, L-a lăsat să intre?“.

Această întrebare ne-o adresează astăzi Dumnezeu și nouă, fiecăruia în parte. Răspunsul nostru este decisiv pentru viitorul nostru. Isus Hristos ne iubește, bate la ușa inimii noastre și dorește să intre în viața noastră. Dar, la fel ca în tabloul lui Hunt, și la noi mânerul este numai în interior. Noi trebuie să luăm decizia. Vrem să-I deschidem sau nu? Domnul Isus nu ne obligă.

Cine Îi deschide Mântuitorului ușa alege să petreacă veșnicia împreună cu El. Acel om este salvat, pentru că a crezut în Isus Hristos, în lucrarea Sa de mântuire și s-a pocăit de păcatele sale.

Cine Îi deschide Domnului ușa își predă Lui viața și dorește să asculte de Isus Hristos, căutând zilnic apropierea Sa și având parte de ajutorul Său.

Isus Hristos a promis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și ne vom face locuința împreună cu el“ (Ioan 14.23).