Sămânța bună

După ce i-am citit bătrânului câteva versete din Biblie, m-am rugat împreună cu el și I-am cerut lui Dumnezeu să binecuvânteze Cuvântul Său, astfel că acel om să conștientizeze pericolul care îl amenința, să fie salvat și să ne revedem în cer.

Când mi-am luam rămas bun, bărbatul a spus: „Dacă există un cer, atunci vreau să intru și eu în el; dacă dumneavoastră greșiți și doar eu am dreptate, amândoi am câștigat. Dar, dacă dumneavoastră aveți dreptate și eu greșesc, atunci dumneavoastră ați câștigat și eu am pierdut. Dumneavoastră aveți două săgeți în tolbă – eu am doar una“.

Trei săptămâni mai târziu am vrut să-l vizitez din nou, dar venisem prea târziu. Plănuise să trăiască încă trei ani. A mai avut parte însă de mai puțin de trei săptămâni.

Soția lui mi-a spus despre soțul ei că el nu și-a mai găsit liniștea după vizita mea. Când a observat că i se apropie sfârșitul, a luat-o pe soția lui de mână, a privit-o drept în ochi și a spus: „Cred în Dumnezeu Tatăl, în Dumnezeu Fiul și în Dumnezeu Duhul Sfânt. Cred în cer și în iad“. Acestea au fost ultimele lui cuvinte.

Credința sinceră poate să dea sufletului împovărat pace.

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine“ (Psalmul 23.4).