Sămânța bună

Avea 97 de ani, arăta bine și nu avea nevoie nici de ochelari, nici de aparat auditiv. Un bătrân deosebit! M-am așezat lângă el și i-am spus că vreau să-i vorbesc despre Dumnezeu și despre Biblie. El m-a întrerupt: „Nu vă osteniți. Nu cred nici în Dumnezeu, nici în cer, nici în iad. Am 97 de ani și eu singur mi-am purtat de grijă. Am de gând să ajung la 100 de ani. Atunci mă voi simți realizat în totul și voi putea muri liniștit“.

I-am spus versetul din Evrei 9.27: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“. Din nou m-a întrerupt: „Prostii! Când omul moare, s-a terminat totul“. Apoi mi-a citat din scriitorul său îndrăgit, un ateu. Am stat acolo aproape o oră. Ascultându-l, m-am gândit că era un bătrân simpatic și că nu mai avea mult timp de trăit. Îmi doream atât de mult să-i citesc câteva cuvinte din Biblie!

În cele din urmă s-a oprit și l-am rugat să mă asculte timp de zece minute. Știam că numai Cuvântul lui Dumnezeu, care este „ca un ciocan care sfărâmă în bucăți stânca“ (Ieremia 23.29), îl putea ajuta. De aceea i-am citit din Biblie: „Cine va crede și va fi botezat va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi condamnat“ (Marcu 16.16). — „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică“ (Ioan 3.16). Oare vor atinge cuvintele lui Dumnezeu inima lui?