Sămânța bună
Înviorare și reînsuflețire
Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnicia și al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să reînsuflețesc inimile zdrobite“.
Isaia 57.15
Când vreo criză ne amenință viața profesională sau privată, suntem recunoscători pentru orice încurajare sau îndemn potrivit din partea prietenilor. În astfel de circumstanțe, sfaturile sau cuvintele superficiale sunt cu siguranță inutile; avem nevoie de un ajutor concret pentru problemele noastre.
Dar atunci când nu există nicio consolare, nicio „rază de speranță“, nu trebuie nicidecum să deznădăjduim. Așa ne spune Biblia, prețiosul Cuvânt al lui Dumnezeu! Multe situații fără speranță apar tocmai pentru că oamenii nu-L cunosc pe Dumnezeu, nici măcar ca pe un „ajutor în nevoie“. Dumnezeu „verifică“ suferința noastră și deseori aceasta este ceea ce vrea El să testeze la noi: dacă suntem conștienți că El deține controlul în toate. Ce bine este când omul se gândește la Dumnezeu și se întoarce cu fața spre El!
Creștinii se pot baza pe încurajările fără număr pe care le găsesc în „Cartea lui Dumnezeu“. În spatele lor stă toată autoritatea și demnitatea Dumnezeului viu: „Iată, Eu sunt Domnul … Este ceva prea greu pentru Mine?“ (Ieremia 32.27).
Câtă încurajare găsesc în versetul de astăzi toți cei care se simt doborâți la pământ! Cel Preaînalt, care locuiește în locuri înalte, dorește de asemenea să locuiască în inima unei persoane care se teme de El și care crede în Cuvântul Său.