Sămânța bună
Copilul pierdut (1)
Știu că Tu poți totul și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.
La Dumnezeu toate sunt cu putință.
Iov 42.2; Matei 19.26
La sfârșitul anului 1989, în China, pe zăpadă și pe vânt, un credincios pe nume Xi trecea prin satele din ținutul muntos al provinciei Gansu. Când a ajuns la ultimul sat din traseul său, a observat imediat că ceva nu era în regulă. Oamenii stăteau pe stradă în mici grupuri. „Bună ziua, tuturor. Vă aduc o veste bună.“ — „Taci! Aici nu sunt decât vești rele: astăzi a fost furat un bebeluș.“
Problema era cunoscută în acea zonă. Bandiții furau bebeluși de la țară, pentru a-i vinde la oraș unor familii bogate care nu aveau copii.
„Pot să vorbesc cu părinții?“, a întrebat Xi. — „Dispari! Nu avem nevoie de tine aici!“ — „Vă rog să mă duceți la ei; Dumnezeul meu îi va ajuta.“ Până la urmă l-au condus la coliba părinților nefericiți.
„Vă înțeleg necazul. Însă cunosc pe Cineva care vă poate ajuta. Acesta este Dumnezeul cel viu. O să mă rog Lui pentru dumneavoastră.“ Și a început să se roage: „O, Dumnezeule, care știi toate și care poți totul, Te rugăm să aduci înapoi copilul pierdut. Amin!“. — „Taci și dispari!“, a țipat tatăl. „Noi ne-am rugat dumnezeilor noștri, dar fără izbândă. Poate Dumnezeul tău mai mult?“ Și l-au alungat pe creștin din sat.