Sămânța bună

Astăzi facem o excursie cu trenul spre cantonul Ticino. Ca să folosim cât mai bine ziua, am planificat călătoria în cel mai mic detaliu. Folosindu-ne de „mersul trenurilor“, am căutat cele mai potrivite legături. Acum știm unde și ce tren trebuie să schimbăm pentru a atinge ținta noastră conform planului.

În timp ce călătorim cu trenul spre sud, mă uit cu băgare de seamă la călători: în vagon sunt recruți care merg acasă pentru o duminică, excursioniști care vor să ajungă în munți, oameni care își vizitează prietenii. Fiecare are o anumită țintă, fiecare știe încotro călătorește.

Și viața noastră este o călătorie care are un început și un sfârșit. Am înțeles cu toții încotro călătorește „trenul vieții“ noastre? Mulți oameni călătoresc prin viață indiferenți și lipsiți de griji. Ei doresc doar să se bucure de călătorie, fără să se intereseze încotro duce călătoria lor.

Ce se întâmplă când „trenul“ pierde din viteză și se înmulțesc semnele că și călătoria noastră se îndreaptă spre final? Ce se întâmplă dacă „trenul vieții“ oprește pentru totdeauna, abrupt și pe neașteptate? Știm unde ne vom petrece veșnicia? Biblia vorbește doar de două posibilități: 1. Cine crede în Mântuitorul Isus Hristos va fi cândva la El în cer. 2. Cine moare neîmpăcat cu Dumnezeu va suferi în iad chinul veșnic.