Sămânța bună

În timpul celui de-al cincilea an al domniei reginei Maria I a Angliei (1516-1558), vestitorii evangheliei au îndurat grele persecuții. Mulți dintre ei au murit arși pe rug. Și Bernard Gilpin (1517-1583) urma să aibă un astfel de sfârșit.

Episcopului Bonner din Londra i-a fost prezentată o acuzație împotriva lui Gilpin care conținea treizeci de puncte. Bonner a obținut un mandat de arestare de la regină și a cerut ca Gilpin să fie adus la Londra din orașul Houghton-le-Spring din nord-estul Angliei unde trăia. Gilpin își pusese viața în slujba Domnului și a evangheliei și era gata să treacă și prin moarte. Pentru că se știa în mâna lui Dumnezeu, privea cu mare liniște arestarea și interogatoriul lui de la Londra. El s-a rugat pentru putere, ca să poată suporta toate durerile spre onoarea lui Dumnezeu.

Pe drumul lung spre Londra, la un moment dat Gilpin și-a rupt piciorul, iar călătoria a fost întreruptă pentru un timp mai îndelungat. Oamenii episcopului îl cunoșteau foarte bine pe Gilpin și știau că acesta era convins că acelora care Îl iubesc pe Dumnezeu toate lucrurile le servesc spre binele lor. Batjocorind, se întrebau la ce folosește ruperea piciorului. Dar au aflat curând, pentru că, în timpul șederii cauzate de ruperea piciorului, regina Maria a murit. Persecuția credincioșilor a luat sfârșit și Gilpin s-a putut întoarce acasă.