Sămânța bună

Domnul Isus le-a spus ucenicilor că le lasă pacea și S-a referit la pacea cu Dumnezeu, pe care El a făcut-o prin sângele Său care a curs la cruce. Domnul Isus dăruiește pacea pentru conștiință oricui vine la El cu pocăință și credință (Coloseni 1.20).

Domnul însă a spus că le dă pacea Sa, adică propria Lui pace pe care o avea în inima Sa în părtășia cu Dumnezeu, când a mers prin această lume rea și dușmănoasă și a fost „ispitit în toate“ (Evrei 4.15). Nimic nu a putut tulbura pacea și liniștea Lui în părtășia cu Dumnezeu. El vrea să ne dea această pace pentru inima noastră în toate împrejurările vieții noastre.

Ce har deosebit că, prin El, nu doar conștiința ajunge la liniște, ci și inima noastră! Să nu uităm niciodată să-I mulțumim pentru dragostea Lui cu care ne-a iubit și prin care Și-a dat viața pentru a ispăși păcatul! Pacea care a adus conștiințele noastre la liniște este de neclintit, la fel și lucrarea Lui de la Golgota. Să credem că El va lucra totul spre binele nostru, pentru ca inimile noastre să savureze pacea Lui adâncă în toate împrejurările vieții! Simțim această pace numai dacă trăim în părtășie strânsă cu Dumnezeu. Domnul Isus a putut să spună întotdeauna: „Da, Tată“, și așa trebuie să fie și la noi. Oricât de greu ne vine să spunem Da căilor lui Dumnezeu, aceasta trebuie să fie ținta spre care să ne fie îndreptate gândurile și simțămintele noastre. Atunci El ne dă pacea Lui.