Sămânța bună

Pe 24 iulie 2000 s-a încheiat primul contract preliminar de cumpărare a unui Airbus A380, cel mai mare avion civil fabricat în serie. Semnarea contractului a fost elogiată într-un ziar regional din sudul Franței, sediul firmei Airbus fiind în Toulouse. Același ziar scria a doua zi un alt articol triumfal despre „campionul“ ceva mai bătrân, Concorde, și încheia cu mândrie: „Concorde va zbura și în anul 2020“.

Dar, în seara zilei de 25 iulie 2000, la decolarea de pe aeroportul Paris s-a întâmplat tragicul accident care a făcut 113 victime și care a fost începutul sfârșitului avionului Concorde…

Între timp, cererea de avioane A380 a scăzut și ea, iar Airbus a anunțat că avea să oprească în anul 2021 producția lui. Airbus A380, Concorde sau chiar și naveta spațială americană Columbia au demonstrat într-un mod impresionant progresele tehnicii. Lumea ia cunoștință cu mândrie de astfel de succese mărețe. Dacă mai târziu însă, din cauza unor eșecuri tehnice sau umane, se ajunge la declin, atunci suntem cuprinși de un sentiment de adâncă nesiguranță și simțim o neputință înfricoșătoare.

Și Eclesiastul vorbește în versetul de astăzi despre lucruri pe care nu le putem opri, despre evenimente în fața cărora suntem neputincioși. El ne arată neputința omului de a controla hotarele vieții sale. De aceea, omul trebuie să se îndrepte spre Dumnezeu și să se încreadă în mâna Lui!