Sămânța bună
„Isus cunoaște drumul tău!“ (4)
Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
Galateni 2.20
Bolnava s-a bucurat mult să audă ceva despre Mântuitorul. Ea a spus: „Deschideți ușa, ca să audă și ceilalți despre Domnul Isus“. Se gândea la rudele ei din cealaltă cameră.
Discuția nu i-a plăcut soțului ei. El încerca să o încurajeze pe soția lui, spunându-i că se va însănătoși. „În curând va veni primăvara și atunci vei putea ședea afară la soare. Eu voi planta multe flori și tu te vei recupera, te vei însănătoși.“ Cu o privire tristă, ea a spus: „Nu cred că mă voi face bine. Domnul Isus mă va lua la Sine“. Soțul era deznădăjduit. „Hilde“, i-am spus eu, „noi am dori mult să mai rămâi cu soțul și cu băiatul tău; dar, dacă tu ai dreptate că Domnul Isus te va chema, știi sigur că totul este în ordine?“ – „O, da, știu foarte bine că Domnul Isus a suferit pentru mine și a murit la Golgota. El mi-a iertat toate păcatele. Oh, și am avut așa de multe păcate!“
Am fost atât de bucuros auzind această mărturisire clară. Înaintea porților veșniciei, totul este realitate pură. Mulți au mărturisit că s-au hotărât pentru Domnul Isus și totuși unii dintre ei au avut un sfârșit trist. Nu s-a văzut la ei că aveau o viață nouă. Nu știm dacă în inima unor astfel de oameni a avut loc cu adevărat o naștere din nou. Dar Hilde se întorsese cu adevărat la Dumnezeu și ea avea siguranța binecuvântată: Isus este al meu!