Sămânța bună
„Isus cunoaște drumul tău!“ (3)
O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoștinței lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!
Romani 11.33
Trecuseră vreo două luni de la acea seară importantă. Într-o zi, când am ajuns acasă, am găsit pe masa din bucătărie un bilet pe care soția mea scrisese: „Hilde este foarte bolnavă. Vino numaidecât acolo, eu sunt la ea!“. M-am îndreptat repede către adresa indicată. Era locuința părinților ei.
Când am intrat, am văzut pe fața bolnavei umbra morții. Era posibil? Cât de mult se schimbase în câteva zile! La patul ei ședeau soțul, fiul lor și soția mea. Pe noptieră era cartonașul pe care îl înrămase: Isus cunoaște drumul tău!
Să fie această boală grea un drum pe care tot Dumnezeu o ducea? Să fie voia Lui ca ea să nu se mai însănătoșească? Înainte de pocăință, Hilde mersese pe propriul ei drum, care ar fi dus-o inevitabil în pierzarea veșnică. Acum însă era condusă de Acela care a făcut totul pentru ea la Golgota. Cât de grele și de spinoase sunt deseori căile Lui! Dar ele sunt întotdeauna o binecuvântare, chiar și atunci când omul nu le poate înțelege. Calea spre El trece aici prin dureri!
Cel ce te călăuzește neîncetat Crezi că azi nu te zărește pe un drum greu?
Chiar pe căi întunecate, Mângâierea-ți dăruiește,
Lângă tine-n grele clipe este chiar El!
—S. D. Cartes