Sămânța bună

În timpul discuției cu cei doi credincioși, după ora de rugăciune, Hilde a recunoscut că, din cauza păcatelor ei, era foarte neliniștită. Avusese o viață agitată. În lumina Cuvântului lui Dumnezeu și-a recunoscut starea ei pierdută. Lacrimile îi curgeau pe obraji. Smerindu-se adânc și pocăindu-se, ea a înțeles harul pe care crucea de la Golgota i-l oferea. A mai înțeles, prin credință, că Isus a murit pentru ea!

Atât în cer, cât și în inimile acelora care erau prezenți acolo, a fost mare bucurie pentru o păcătoasă care s-a întors la Dumnezeu. Hilde era fericită că era salvată și I-a mulțumit cu multă recunoștință Mântuitorului ei. A fost condusă până acasă și a fost un eveniment deosebit în liniștea nopții când trei persoane fericite vorbeau despre marea minune care tocmai se întâmplase: nașterea din nou.

Câteva săptămâni mai târziu, și soacra ei a găsit pacea prin sângele Mielului lui Dumnezeu. Și ea a fost copleșită de dragostea Domnului Isus. Hilde era acum și mai fericită. Lucrurile s-au schimbat în conviețuirea cu mama soțului ei. Înainte, deseori îi fusese greu, pentru că soacra era dură și nemiloasă. Viața o făcuse așa. Ea se născuse în Rusia, fusese alungată, abandonată, exploatată și îmbătrânise într-o căsnicie lipsită de dragoste. Dar acum, dragostea lui Dumnezeu lucra în ea și totul se făcuse nou.