Sămânța bună

„Mi-a plăcut predica de ieri“, a spus un țăran predicatorului care îl vizita, „dar mi-aș fi dorit să fi predicat mai tăios. Să nu mi-o luați în nume de rău!“

„Nu, dimpotrivă! Predica ar fi trebuit, într-adevăr, să fie mai clară.“ – „Da, îndeosebi când ați vorbit despre pocăință și despre zgârcenie. Nici nu știți ce oameni zgârciți avem în biserică! Este scris în Biblie: Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu! Această expresie trebuia subliniată mai mult.“

În sfârșit, predicatorul s-a ridicat să plece. Ușa de la cămară era întredeschisă și acolo se puteau vedea atârnând bucăți mari de șuncă și alte produse din carne – o adevărată abundență! Predicatorul a rămas o clipă pe loc și a spus: „Înainte să vin la dumneavoastră, am fost la văduva Câmpean. Știți că are șase copii. O duce foarte greu și are nevoie să fie ajutată. Dumneavoastră aveți aici așa multe bucăți de șuncă. Nu ați vrea să-mi dați una pentru doamna Câmpean?“. – „O bucată întreagă de șuncă? Este cam mult. Poate o bucățică din ea.“ – „Nu, nu, ea are nevoie de o bucată întreagă. Sunteți un om bogat și nu vreți să dați măcar o bucată întreagă de șuncă?“ – „Ei bine, dacă trebuie, fie, luați-o!“

Când țăranul a înmânat predicatorului bucata de șuncă, acesta l-a întrebat: „Acum a fost suficient de usturătoare predica aceasta?“. – „Da, puțin prea usturătoare“, a spus țăranul.