Sămânța bună
„Dacă nu se poate să treacă paharul acesta …“
Tatăl Meu, dacă nu se poate să treacă paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!
Matei 26.42
Exista vreo altă cale prin care păcătosul pierdut să poată fi mântuit? – Răspunsul: Nicio altă cale! Cât de impresionante sunt cuvintele, puține la număr, pe care Domnul și Mântuitorul nostru le-a rostit în grădina Ghetsimani! „Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela.“
Dar oare nu-I erau Tatălui toate lucrurile cu putință? Într-adevăr, căci El a adeverit: „Ava, Tată, Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință“ (Marcu 14.36)! „Tatăl Meu, dacă este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta!“ (Matei 26.39).
Domnul Isus știa că acest lucru nu era posibil. Căci calea pentru mântuirea păcătosului pe aici trecea! Iar El venise să împlinească planul veșnic al lui Dumnezeu. De aceea, în dependență nemărginită, Domnul adaugă: „Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu“. „Tatăl Meu, dacă nu se poate să treacă paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!“ Domnul Isus, fiind sfânt și drept, nu putea să dorească să fie făcut păcat și să fie părăsit de Dumnezeu. Dar și aici S-a supus de bunăvoie Tatălui și a fost „ascultat, din pricina evlaviei Lui“ (Evrei 5.7).
Și, în timp ce ucenicii, „adormiți de întristare“ (Luca 22.45), sunt biruiți de somn, Domnul rămâne singur în rugăciune și, în liniște desăvârșită, pășește pe calea care duce la cruce. Astfel, El ia din mâna Tatălui paharul mâniei lui Dumnezeu asupra păcatului, pentru a-l goli în întregime la cruce.
Cu siguranță, El este vrednic de toată recunoștința noastră pentru această lucrare!