Sămânța bună
Mai lasă-l și anul acesta! … dacă nu, îl vei tăia
Domnule, … mai lasă-l și anul acesta, până îl voi săpa de jur împrejur și îi voi pune gunoi. Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia.
Luca 13.8,9
În îndurarea Sa de nepătruns, Dumnezeu a permis să înceapă încă un an. Mulți dintre semenii noștri nu au mai prins această cumpănă dintre ani. Dar, dacă inima dumneavoastră încă vă mai bate în piept, nu uitați că aveți motiv să fiți mulțumitor, căci unde vi s-ar fi aflat sufletul acum, dacă ați fi ajuns la capătul vieții? Dumnezeu ne-a amintit de vremelnicia vieții în repetate rânduri. Dar am ascultat noi vorbirea solemnă a lui Dumnezeu și ne-am cercetat inima? Sau am rămas indiferenți și neclintiți în fața tuturor acestor semnale de alarmă? Dumnezeu ne iubește și permite unele evenimente, ca să fie trezită conștiința noastră adormită. El dorește fericirea și mântuirea noastră veșnică.
În anul care a trecut poate Dumnezeu a spus: „Mai lasă-l și anul acesta!“. Oare o va mai face încă o dată și în acest an? Sau va spune: „Taie-l! De ce să mai cuprindă și pământul degeaba?“. Dumnezeu caută la noi rod al pocăinței. Este îndelung-răbdător și ne roagă stăruitor să ne întoarcem la El. Ferice de acela care ia aminte la glasul Lui! El ne spune: „Dacă vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada“. Dar vai de acela care respinge toate dovezile de îndurare, fie că Dumnezeu acționează în bunătate, fie că vorbește prin disciplinare! Dacă toate atenționările și îndemnurile lui Dumnezeu rămân fără răspuns, atunci pentru păcătosul împietrit și încăpățânat mai rămân doar aceste cuvinte: „Taie-l!“.
Oare nu simțim noi că bunătatea lui Dumnezeu vrea să ne conducă în această zi de început de an la pocăință? Cine este sigur de faptul că va trăi până mâine, ca să poată citi următoarea filă?