Sămânța bună
De atâta timp…
De atâta timp sunt cu voi și nu M-ai cunoscut?
Ioan 14.9
Domnul Isus i-a adresat această întrebare ucenicului Său Filip, care, prin cererea lui, „Doamne, arată-ni-L pe Tatăl și ne este de ajuns“, arătase cât de puțin înțelesese el Cine era cu adevărat Domnul, deși petrecuse trei ani în compania Sa. Și Filip nu era singurul în această situație.
Domnul, Cel pentru care o mie de ani sunt ca o zi, desemnase acei câțiva ani ca fiind „atâta timp“. Cât de mult trebuie să Se fi simțit El, Omul din cer, străin aici pe pământ! Cât Și-a dorit El să găsească ceva înțelegere între ucenicii Săi preaiubiți! Dar și pentru ei a fost tot un timp îndelungat, în care au avut suficiente ocazii să-L cunoască. Chiar și atunci, în acele ultime momente solemne înainte de cruce, El le vorbea pentru a-i face să se familiarizeze cu gândurile Sale și pentru a le explica relația glorioasă cu Tatăl în care urmau să fie introduși. Nu era El îndreptățit să Se aștepte ca ei să-L „cunoască“?
„De atâta timp sunt cu voi …“ Nu este valabil acest cuvânt tulburător și în cazul nostru, astăzi, în ultima zi a anului? Atât de mulți dintre noi am avut Cuvântul lui Dumnezeu în fața noastră zilnic, nu doar în acest an, ci în mod regulat, de mulți ani de zile. „Atâta timp“ pentru a putea învăța și a pătrunde gândurile Lui, pentru a „crește în toate până la Cel care este Capul, Hristos“ (Efeseni 4.15).
Să privim retrospectiv! Ce am reținut cu adevărat din ceea ce am citit și auzit și cât am pus în practică? Oare rezultatul nu ne face să ne rușinăm? Aici volumul nostru se închide, dar nu înainte ca, în lumina acestor reflectări, să ne îndemne încă o dată să „răscumpărăm timpul“, iar aceasta cu atât mai mult cu cât vedem că „zilele sunt rele“ (Efeseni 5.16)!