Sămânța bună

„Dacă aș fi știut…“
Tu singur te pedepsești cu răutatea ta și răzvrătirea ta te va mustra; și vei ști și vei vedea ce rău și ce amar este să părăsești pe Domnul.

Ieremia 2.19

Regina Angliei obișnuia să viziteze singură castelul din apropiere. Într-o zi, aflată într-o astfel de călătorie, regina a observat că se înnorase și că în scurt timp urma să plouă. A bătut la ușa unei case, iar în prag, o doamnă supărată a răspuns: „Ce vrei?“. Regina nu s-a prezentat, ci doar a spus: „Aș putea împrumuta o umbrelă?“. — „Un moment“, a mormăit femeia trântind ușa. „Cum să dau o umbrelă unei femei necunoscute?“, s-a gândit ea, nemulțumită de deranj. După scurt timp s-a întors cu o umbrelă ruptă pe care a întins-o prin deschizătura ușii. Regina a mulțumit, după care și-a văzut de drum. A doua zi dimineața, regina împreună cu întreaga ei escortă s-a oprit în fața casei. Unul dintre membrii gărzii a bătut la ușă și a dat femeii umbrela, spunând: „Regina vă mulțumește“. În timp ce escorta se îndepărta, femeia a fost auzită spunând: „Dacă aș fi știut cine este, i-aș fi dat cea mai bună umbrelă“.

„Dacă aș fi știut“ este o scuză neîntemeiată. Sub masca ei se practică răutatea, se dezvoltă necredința, se cultivă lipsa de încredere. Întâmplarea aceasta este un exemplu despre ce înseamnă a practica nedreptatea. Regele regilor – Domnul și Mântuitorul nostru – a venit în lumea noastră plină de răutate nu ca să ceară ceva, ci ca să ofere sufletelor liniștea, pacea cu Dumnezeu, viața veșnică. În mod regretabil însă, mulți procedează precum această femeie.