Sămânța bună
Teascul suferinței
Eu singur am călcat în teasc și niciun om dintre popoare nu era cu Mine … Mă uitam împrejur și nu era nimeni să ajute.
Isaia 63.3,5
Să medităm câteva momente la cele întâmplate în grădina Ghetsimani. Acolo Îl găsim pe Omul durerii, al cărui suflet este cuprins de o întristare de moarte! „Ghetsimani“ în aramaică înseamnă „teasc de ulei“, descriind astfel presiunea de nedescris care era asupra Mântuitorului și care a avut consecințe atât de benefice pentru noi. O întristare adâncă și o tulburare copleșitoare au venit asupra Domnului Isus în Ghetsimani. Cuvintele profetice se împlineau în Persoana Mântuitorului. „Isus le-a zis atunci: «Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte …»“ (Matei 26.38).
În Ghetsimani, Mântuitorul nostru a purtat singur lupta în care diavolul nu a cruțat nimic pentru a-L face să dea înapoi dinaintea lucrării de pe cruce. Hristos a fost Cel curat, Cel desăvârșit, Cel care n-a cunoscut păcat. Dar în Ghetsimani a văzut adâncul prin care trebuia să treacă. Crucea, cu toate chinurile ei, era în fața Mântuitorului. Ceasul Său sosise, de aceea nimic nu-i mai reținea pe oameni de la împlinirea planurilor lor rele. Domnul Isus a putut să spună: „… acesta este ceasul vostru și puterea întunericului“. Mântuitorul a luat paharul suferințelor nu din mâna lui Satan și a oamenilor răzvrătiți, ci din mâna Tatălui care avea totul sub control. De aceea le-a putut spune ucenicilor: „Dormiți de acum și odihniți-vă!“. Ucenicii au căpătat odihnă. Și, asemenea lor, noi toți cei care ne-am pus încrederea în Mântuitorul am fost aduși în odihna Domnului.