Sămânța bună

Încredere și curaj (1)
Prin înțelepciune se înalță o casă și prin pricepere se întărește; prin știință se umplu cămările ei de toate bunătățile de preț.

Proverbe 24.3,4

Vameșul Nathaniel Hawthorne, întorcându-se într-o zi de la slujbă, i-a spus soției sale, Sofia, că a fost concediat. Mare i-a fost însă surpriza când, în loc să se supere, soția l-a întâmpinat cu o exclamație de bucurie: „Acum poți să-ți scrii și tu cartea!“. Neîncrezător, el i-a replicat: „Și din ce vom trăi până o termin?“. Atunci ea a deschis un sertar din care a scos mai mulți bani. În fiecare săptămână, din banii pe care îi primea de la soțul ei pentru gospodărie, ea economisea câte puțin, iar suma pe care o aveau acum urma să le ajungă pentru un an. „Știam că vei scrie o capodoperă, știam că poți.“ – Cuvintele acestea l-au motivat pe Hawthorne.

Din încrederea și curajul acelei femei s-a născut unul dintre cele mai bune romane din literatura americană. Nathaniel Hawthorne (1804-1864) este un autor american, care a scris romane psihologice remarcabile prin acuitatea observației, forța descriptivă și valoarea simbolică. Dacă n-ar fi existat o soție încrezătoare ca Sofia, poate că astăzi în literatura universală nu am fi auzit de numele acestui scriitor. Succesul a venit în urma unor cuvinte de încurajare și de încredere din partea unei soții înțelepte.

Dar, privind dincolo de acest exemplu, putem afirma că orice soție și orice soț pot fi, prin harul lui Dumnezeu, o încurajare unul pentru celălalt.