Sămânța bună
Încredere și curaj (2)
Dacă vorbește cineva, să vorbească așa ca și cum ar fi cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să fie după puterea pe care i-o dă Dumnezeu.
1 Petru 4.11
Toți avem nevoie de mângâiere, de sprijin și de încurajare, în special atunci când trecem prin durere și prin descurajare.
Mângâierea nu înseamnă doar vorbe de încurajare prin care o persoană o sfătuiește pe o altă persoană să stea tare pe poziție, să rămână fermă în fața greutăților sau să fie indiferentă. Încurajarea nu este o încercare de a explica de ce se întâmplă nenorociri. Încurajarea nu înseamnă o mulțime de cuvinte pozitive despre faptul că Dumnezeu controlează toate lucrurile și că totul este în regulă. Toate aceste cuvinte pot fi bune și folositoare.
Cei de lângă noi primesc mângâierea din partea noastră doar atunci când noi simțim durerea și necazul alături de ei, astfel încât să știe că nu suferă singuri. Pavel ne-a sfătuit: „Bucurați-vă cu cei care se bucură; plângeți cu cei care plâng“ (Romani 12.15). Când prietenul tău cel mai bun suferă dintr-un motiv sau altul, spune-i cuvinte ca acestea: „Știu că doare“, sau „Sufăr împreună cu tine“. Avem nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu, ca să știm când trebuie să vorbim și când trebuie să tăcem. Păstrează-ți sfaturile și povețele din Biblie pentru a le da doar după ce ai acordat tu însuți suficientă atenție sentimentelor pe care le trăiește celălalt! Aceasta este mângâierea biblică.
Dragostea adevărată este cea care satisface nevoia de sprijin și poți spune că sprijini pe cineva doar atunci când încerci să ușurezi povara acelei persoane într-un mod practic și folositor.